„Când eu m-am născut într-o mică cabină din Kentucky sus acolo, Îngerul Domnului a venit la fereastră şi a stat acolo. Acolo era un Stâlp de Foc.”
Zorii doar au început să străpungă întunericul cerului răcoros din Aprilie. Singura fereastră, din lemn s-a deschis să lase lumina dimineţii în micuţa cabină cu o cameră. Un măcăleandru stând alături de fereastră se părea să fie în mod special emoţionat în această dimineaţă şi cânta din toţi plămânii lui. Înăuntrul cabinei, un tinerel Charles Branham şi-a pus mâinile în șalopeta lui nou-nouţă şi a privit jos la soţia lui în vârstă de cincisprezece ani. „Noi îi vom pune numele de William,” a spus tatăl.
La fereastră a venit o Lumină supranaturală. Lumina s-a mişcat prin cameră şi a plutit deasupra patului unde copilul tocmai s-a născut. Aceasta a fost aceeaşi Lumină care i-a adus pe copiii Evrei afară din Egipt. A fost aceeaşi Lumină care a întâlnit pe Pavel pe drumul lui spre Damasc. Şi Aceasta va merge înainte să-l călăuzească pe acest prunc să cheme Mireasa lui Cristos afară din lume. Acea Lumină nu a fost nimic altceva decât Îngerul Domnului, Stâlpul de Foc, şi Acesta a apărut încă odată la oameni.
Şi înăuntru acolo, în această cabină micuţă din buşteni, în acea dimineaţă de 6 Aprilie, moaşa a deschis fereastra aşa ca lumina să poată străluci înăuntru să lase pe Mama şi Tata să vadă cum arătam. Apoi o Lumină cam de mărimea unei perini a venit învârtindu-se prin fereastră. Ea s-a învârtit în jur unde eram eu, şi a mers în jos pe pat. Câţiva dintre oamenii de munte stăteau acolo. Ei plângeau.
Casa umilă a fost în dealurile din sudul statului Kentucky, lângă orăşelul Burkesville. Data era 6 Aprilie, 1909. Copilul era primul din zece copii care vor fi născuţi lui Charles şi Ella Branham.
Nu a durat mult și Îngerul Domnului l-a vizitat din nou pe tânărul William Branham.
Când el a fost copil, Îngerul i-a vorbit întâi, spunând că el îşi va trăi viaţa aproape de un oraş numit New Albany. El a mers în casă şi i-a spus mamei lui ce tocmai s-a întâmplat. Ca orice mamă, ea nu s-a gândit prea mult la acea povestire şi l-a pus în pat să-i calmeze nervii lui tineri. Doi ani mai târziu, familia lui s-a mutat la Jeffersonville, Indiana, doar câteva mile de la oraşul New Albany din sudul statului Indiana.
Îngerul i-a vorbit din nou tânărului profet câţiva ani mai târziu. A fost o zi liniştită de Septembrie cu soarele cald strălucind prin frunzele colorate de toamnă. Copilul şchiopăta aşa cum căra două găleţi de apă în jos pe cărare. Un cioclod de porumb era legat sub degetul mare de la piciorul rănit ca să-l ţină afară din ţărână. El s-a aşezat jos să se odihnească la umbra unui plop înalt. Lacrimile îi curgeau din ochi aşa cum plângea din pricina nefericirii lui: Prietenii lui se bucurau la groapa locală de pescuit, şi el era legat să care apă pentru tatăl lui. Dintr-o dată, un vânt a început să se învârtă în pom deasupra lui. El şi-a şters ochii şi s-a ridicat în picioare. El a auzit sunetul frunzelor suflând în vânt…dar acolo nu a fost nici un vânt. El s-a uitat în sus, şi cam pe la jumătatea plopului, ceva învârtea frunzele uscate.
Dintr-o dată un Glas a vorbit, „Să nu bei sau să fumezi sau să-ţi întinezi trupul în nici un fel, căci va fi o lucrare ca tu să o faci când tu devii mai în vârstă.” Băiatul în vârstă de şapte ani speriat a lăsat jos găleţile şi a alergat la mama lui.
Ca profetului Samuel, Dumnezeu a vorbit din nou unui copil.
Câteva săptămâni mai târziu, el se juca bile cu fratele lui mai tânăr. Un simţământ ciudat a venit asupra lui. El s-a uitat afară peste Râul Ohio şi a văzut un pod frumos. Şaisprezece oameni au căzut şi au murit aşa cum podul a traversat râul. Tânărul profet a văzut prima lui viziune. El i-a spus mamei lui, şi ea a scris jos povestirea lui. Ani mai târziu, 16 oameni au căzut şi au murit aşa cum podul din Strada a Doua din Louisville, Kentucky era construit peste Râul Ohio.
Domnul i-a arătat vedenii ale viitorului. Şi ca profeţii dinaintea lui, vedeniile niciodată nu au dat greş.