În Biblie, Dumnezeu întotdeauna a adus Mesajul Lui la oamenii din lume prin profetul epocii. El i-a vorbit lui Moise printr-un rug aprins şi i-a dat însărcinarea să-i conducă pe Evrei afară din Egipt. Stâlpul de Foc vizibil şi alte semne i s-au dat ca să adeverească slujba lui. Ioan Botezătorul a adus un Mesaj să pregătească lumea pentru Mesia care venea. În timp ce l-a botezat pe Domnul Isus în Râul Iordan, un Glas din Cer a confirmat slujba lui Ioan să-l prezinte pe Mielul lui Dumnezeu, „Acesta este Fiul meu preaiubit, în care Eu îmi găsesc plăcerea.” Ani mai târziu, Glasul Domnului a fost auzit din nou vorbind cu un profet când El a vorbit cu Pavel printr-o Lumină orbitoare, şi mai târziu i-a dat însărcinarea să aşeze bisericile în ordine. Prin tot Noul şi Vechiul Testament, Dumnezeu niciodată nu a vorbit către popor printr-un sistem denominaţional sau o organizaţie religioasă. El întotdeauna a vorbit printr-un singur om: profetul Lui. Şi El a adeverit aceşti profeţi prin semne supranaturale.
Dar cum este astăzi? Mai descoperă Dumnezeu Cuvântul Lui la profeţi? Mai există semne supranaturale? Ar trimite Dumnezeu un profet al zilei moderne în lume? Răspunsul este foarte hotărât, „Da!”
Dar cum vom ştii noi când se ridică un profet? Cum v-a arăta el? Cum v-a acţiona el? Ce semn ne va da el? Ce Scripturi va împlini el?
Profeţii din vechime au fost oameni curajoși ai lui Dumnezeu, şi nu s-au temut să stea împotriva organizaţiilor religioase. De fapt, ei au fost aproape întotdeauna ocărâţi de către clerici. Ilie a provocat organizaţiile religioase din ziua lui, întrebându-i dacă Dumnezeu ar respecta jertfele lor, sau ale lui. Ei au strigat. Ei au profeţit. Ei au sărit asupra altarului. Ei s-au tăiat cu cuţite. Dar Dumnezeu nu i-a ascultat. Ilie s-a uitat sus spre Cer şi a spus, „Să fie cunoscut în această zi că Tu eşti Dumnezeu în Israel, şi că eu sunt slujitorul Tău, şi că eu am făcut toate lucrurile acestea la cuvântul Tău.” El atunci a chemat foc din Cer să mistuie jertfa. Mica profetul s-a împotrivit Împăratului lui Israel, şi a întregii preoţii, când el a mustrat pe Marele Preot Zedechia, că a profeţit o minciună. Marele Preot l-a lovit peste faţă şi Împăratul l-a închis pentru că a spus adevărul. Chiar Domnul Isus a fost aşa de urât de organizaţiile religioase din ziua Lui încât ei L-au răstignit alături de cei mai răi criminali. Dacă istoria deţine adevărul, un profet va fi urât de sistemul denominaţional modern, şi el va fi etichetat ca eretic, profet fals, sau mai rău. Dar Dumnezeu va sta alături de slujitorul Lui.
Dacă a existat un profet în această zi modernă, ar fi el acceptat de către Biserica Catolică? Biserica Baptistă? Biserica Luterană? Oricare denominaţiune?
Domnul Isus i-a însărcinat pe toţi care Îl cred: „Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: În Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşa.” (Marcu 16:17-18). Este această Scriptură adevărată astăzi? Dacă nu este adevărată, când au expirat Cuvintele Domnului? Prin toată Biblia, profeţii au fost în stare să vindece pe bolnavi, să scoată draci, şi să înfăptuiască miracole. Moise a aşezat şarpele de aramă înaintea poporului lui Israel să-i vindece de muşcătura veninoasă a şerpilor (Numeri 21:9). Naaman, un Sirian puternic, a venit la Elisei să fie vindecat de lepră (II Împăraţi 5:9). Când un tânăr a căzut mort de la fereastra de sus, apostolul Pavel l-a luat în brațe şi a adus viaţa înapoi în trupul lui mort (Fapte 20:10). Noi avem evidenţe numai de vreo 3 ani şi jumătate din viaţa Domnului nostru Isus, dar în decursul acelor câţiva ani, El în continuu a vindecat pe bolnavi. Orbul a primit vederea. Leproşii au fost vindecaţi. Cei surzi şi-au primit auzul. Şchiopul a umblat. Tot felul de boli au fost vindecate (Matei 4:23).
Dumnezeu de asemenea i-a adeverit pe profeţii Lui în alte feluri pe lângă vindecări. Chiar şi cele mai ascunse secrete ale inimii au fost făcute cunoscute la aceşti oameni ai lui Dumnezeu. Împăratul Nebucadneţar a avut un vis tulburător, dar el nu şi-a putut aminti despre ce era acesta. Profetul Daniel i-a spus împăratului şi visul şi profeţia care a urmat (Daniel 2:38). Nimic nu i-a fost ascuns lui Solomon când Regina din Şeba a venit înaintea lui. El a fost aşa de umplut cu Duhul încât el i-a spus întrebările din inima ei înainte ca ea să le spună (I Împăraţi 10:3). Elisei i-a spus Împăratului lui Israel toate planurile Împăratului din Siria, chiar până la cuvintele intime din dormitorul lui (II Împăraţi 6:12).
Prin propriile Lui acţiuni, Domnul Isus adeseori a arătat că acest Duh al deosebirii este Duhul lui Cristos. El a discernut natura lui Natanael când El a spus, „Iată un Israelit într-adevăr, în care nu este viclenie!” Şi Isus a continuat să-i spună lui Natanael unde era el când Filip i-a spus despre Mesia (Ioan 1:48). Când Natanael a văzut că Isus i-a cunoscut inima, el imediat L-a recunoscut ca Cristosul. Prima dată când Isus l-a văzut pe Petru, El i-a spus numele tatălui său, Iona (Ioan 1:42). Petru atunci a părăsit totul şi l-a urmat pe Isus pentru tot restul vieţii lui. Isus a întâlnit-o pe femeia Samariteancă la fântână şi i-a spus păcatele ei din trecut. Primele ei cuvinte au fost, „Domnule, eu văd că eşti prooroc” (Ioan 4:19). Toate aceste trei persoane au fost din diferite umblări de viaţă, totuşi ei au recunoscut imediat pe Isus când El a folosit darul deosebirii.
A dispărut acest dar când a fost scrisă ultima pagină din Biblie? Dacă aceste miracole sunt aşa de clar scrise în Biblie, unde sunt ele astăzi? Un profet al zilei moderne ar fi cu siguranţă adeverit prin miracole.
A uitat Dumnezeu pe poporul Lui? Mai este El în stare să-i vindece pe bolnavi? Ne mai vorbeşte El încă prin profeţii Lui? A prevăzut unul din profeţi această zi?
Există profeţii care încă trebuie să se împlinească?