A început să se facă tot mai întuneric în salonul de spital, de parcă era într-o pădure mare. Eu puteam auzi vântul suflând prin frunze, deşi se părea mult departe în pădure. Tu probabil că ai auzit un pufăit de vânt suflând frunzele, venind mai aproape şi mai aproape de tine. M-am gândit, „Ei bine, aceasta este moartea venind să mă ia.” O! Sufletul meu urma să întâlnească pe Dumnezeu, am încercat să mă rog dar nu am putut.
Vântul a venit mai aproape, mai zgomotos şi mai zgomotos. Frunzele zornăiau şi dintr-o dată am fost dus.
Se părea atunci că am fost iarăşi înapoi un băieţel desculţ, stând pe acea alee sub acelaşi pom. Am auzit acelaşi Glas care a spus, „Niciodată să nu bei sau să fumezi.” Şi frunzele care le-am auzit au fost aceleaşi care au suflat în acel pom în acea zi.
Dar de data aceasta Glasul a spus, „Eu te-am chemat şi tu nu ai vrut să mergi.” Aceasta s-a repetat a treia oară.
Atunci am spus, „Doamne, dacă eşti Tu, lasă-mă să merg iarăşi înapoi pe pământ şi eu voi predica Evanghelia Ta de pe acoperişurile caselor şi colţurile străzii. Eu le voi spune la toţi despre aceasta!”
Când a trecut această viziune, mi-am dat seama că eu niciodată nu m-am simţit mai bine. Chirurgul meu încă era în clădire. El a venit şi s-a uitat la mine şi a fost surprins. El s-a uitat de parcă a crezut că eu eram mort, atunci el a spus, „Eu nu sunt un om ce frecventează biserica, profesia mea este aşa de mare, dar eu ştiu că Dumnezeu l-a vizitat pe acest băiat.” De ce a spus el aceea, eu nu ştiu. Nimeni nu a spus nimic despre aceasta. Dacă eu aş fi ştiut atunci ce ştiu eu acum, eu m-aş fi ridicat din acel pat strigând Laudă Numelui Lui.
După câteva zile mi s-a permis să mă întorc acasă dar eu încă am fost bolnav şi am fost forţat să port ochelari pe ochii mei din cauza defecţiunii în cornee. Mi-a tremurat capul când m-am uitat la ceva pentru un moment.
Am început să caut şi să găsesc pe Dumnezeu. Am mers de la biserică la biserică, încercând să găsesc vreun loc unde era o chemare la altar de modă veche. Partea tristă era că nu am putut găsi nici una.
Am spus că dacă eu eram vreodată un Creştin, eu într-adevăr o să fiu unul. Un lucrător care m-a auzit să fac remarca a spus, „Acum Billy băiete, tu te duci jos în fanatism.” Am spus că dacă eu vreodată am religie, eu am vrut s-o simt când a venit, întocmai cum au simţit ucenicii.
O laudă Numelui Său. Eu am obţinut religie mai târziu şi eu încă o am, şi cu ajutorul Lui, eu o voi păstra întotdeauna.
Într-o noapte eu am devenit aşa de flămând după Dumnezeu şi o experienţă reală încât am mers afară la şopronul cel vechi în spatele casei şi am încercat să mă rog. Eu nu am ştiut cum să mă rog atunci aşa că eu doar am început să vorbesc cu El cum aş vorbi cu oricare altul. Dintr-o dată acolo a venit o Lumină în şopru şi a format o cruce şi Glasul din cruce mi-a vorbit într-o limbă care nu o puteam înţelege. Aceasta atunci a plecat. Eu am fost înmărmurit. Când mi-am revenit din nou m-am rugat, „Doamne dacă eşti Tu, te rog să vii şi să-mi vorbeşti din nou.” Eu mi-am citit Biblia de când am fost acasă de la spital şi am citit în I Ioan 4, „Preaiubiţilor, să nu credeţi toate duhurile, ci încercaţi-le dacă ele sunt de la Dumnezeu.”
Eu am ştiut că un duh mi s-a arătat şi aşa cum m-am rugat el a apărut din nou. Atunci mi s-a părut că o mie de livre s-au ridicat de pe sufletul meu. Am sărit sus şi am alergat spre casă şi se părea de parcă eu alergam în aer.
Mama a spus, „Bill, ce ţi s-a întâmplat?” Am răspuns, „Eu nu ştiu dar eu sigur mă simt bine şi uşor.” Eu nu am mai putut să stau în casă. Eu a trebuit să ies şi să alerg.
Am ştiut atunci că dacă Dumnezeu a vrut ca eu să predic, El o să mă vindece. Astfel am mers la o biserică care a crezut în ungerea cu ulei şi eu am fost vindecat instantaneu. Am văzut atunci că ucenicii aveau ceva care cei mai mulţi dintre lucrători nu au astăzi. Ucenicii au fost botezaţi cu Duhul Sfânt şi aşa au putut vindeca pe bolnavi şi să facă miracole puternice în Numele Lui. Astfel eu am început să mă rog pentru botezul Duhului Sfânt şi l-am primit.
Într-o zi cu vreo şase luni mai târziu, Dumnezeu mi-a dat dorinţa inimii mele. El mi-a vorbit într-o mare Lumină, spunându-mi să merg să predic şi să mă rog pentru bolnavi şi El îi va vindeca indiferent de ce boală aveau ei. Eu am început să predic şi să fac ce El mi-a spus să fac. O prietene, eu nu pot începe să-ţi spun tot ce s-a întâmplat: Ochi orbiţi s-au deschis. Şchiopul a umblat. Cancere au fost vindecate, şi tot felul de miracole s-au făcut.
Într-o zi la capătul lui Spring Street, Jeffersonville, Indiana, după o trezire de două săptămâni, eu am botezat 130 de persoane. A fost o zi fierbinte de august şi acolo erau vreo 3000 de persoane prezente. Eu eram gata să botez a 17-a persoană când dintr-o dată am auzit acel Glas, mic domol din nou şi a spus, „Privește în sus.” Cerul a fost ca arama în acea zi fierbinte de august. Noi nu am avut vreo ploaie pentru vreo trei săptămâni. Am auzit Glasul din nou, şi atunci iarăşi a treia oară el a spus „Privește în sus.”
M-am uitat în sus şi acolo a venit din cer o stea mare strălucitoare despre care eu nu v-am spus. De multe ori eu le-am spus oamenilor despre ea apărând şi ei doar râdeau şi ziceau, „Bill, tu numai îţi imaginezi aceea. Sau poate tu ai visat.” Dar laudă lui Dumnezeu, de data aceasta El s-a arătat pe Sine vizibil la toţi, deoarece aceasta a venit aşa de aproape de mine că nici măcar nu am putut vorbi. După ce au trecut câteva secunde eu am strigat şi multe persoane au privit în sus şi au văzut steaua chiar deasupra mea. Unii au leşinat în timp ce alţii au strigat iar alţii au fugit. Atunci steaua s-a întors înapoi în cer şi locul de unde a plecat era de vreo cincisprezece picioare pătrate şi acest loc a continuat să se mişte şi se frământa în jur sau ca şi cum valurile se rostogoleau. Acolo s-a format un nor mic alb şi steaua a fost primită sus în acest nor micuţ.